Tabloid sau Quality?

Tabloidele sunt privite de mulţi ca fiind ceva ce n-are legătură cu jurnalismul, ceva josnic, lipsit de calitate, nedemn să capete respectul lor. Din păcate văd această atitudine la jurnalişti, profesori de jurnalism sau studenţi la jurnalism. Asta deşi ei ar trebui să fie primii care înţeleg că un tabloid este un produs jurnalistic serios (da, ai citit bine, scrie serios) şi nu este cu nimic mai prejos decât un quality. Scriu acest articol pentru că nu vreau să cădeţi în capcana unei etichetări facile.

Ştiu oameni care au lucrat sau lucrează pentru produse quality şi care se simt superiori colegilor care lucrează la tabloide. Primii cred că sunt mai deştepţi decât cei din urmă şi că munca lor e infinit mai complicată decât a celorlalţi. Oameni buni, cine crede că un tabloid se face uşor e naiv.

Procedurile din spatele realizării unui tabloid nu sunt diferite faţă de cele pentru realizarea unui quality (sau cel puţin nu ar trebui să fie). Ceea ce diferă este prezentarea, incluzând aici abordarea şi designul. Procedurile de colectare a informaţiilor,  de evaluare, de redactare trebuie respectate cu aceeaşi stricteţe. La fel ca un produs jurnalistic quality, tabloidul funcţionează după nişte standarde. Iar a pune conţinut quality într-un tabloid este la fel de neinspirat ca a pune conţinut tabloid într-un quality (nu pentru că acel conţinut este mai prost „calitativ”, ci pentru lipsa de coerenţă a acestui gest, care indică o politică editorială şubredă).

Diferenţa majoră între un quality şi un tabloid este politica editorială (adică motivul pentru care eu, cititorul, cumpăr ziarul tău şi nu altul). Dacă pentru un tabloid accentul cade pe interesant (conflict, senzaţional, raritate/bizar, divertisment, sex),  pentru un quality ar trebui să fie mai important interesul publicului (consecinţe, impact). Diferă doar proporţiile, fiindcă, după cum am scris mai demult, un articol trebuie să aibă câte puţin din fiecare, adică să fie şi interesant şi în interesul publicului. Din politica editorială derivă abordările. Un tabloid şi un quality pot ataca ambele acelaşi subiect, dar va avea fiecare propriul unghi de abordare.

Să luăm un exemplu: preşedintele anunţă, într-o conferinţă, modificări importante ale politicii de securitate a ţării, dar face o gafă de imagine, e descheiat la şliţ. Ca tabloid, vei pleca încă din titlu şi din imagine pe abordarea cu şliţul descheiat şi vei trata în planul doi mesajul preşedintelui. Ca quality nu-ţi vei permite asta. Vei pune accent pe mesaj, pe efectele pe care le-ar avea aceste schimbări. Nu spune nimeni că nu vei prezenta şi incidentul cu şliţul, dar va fi secundar.

Ok, acum voi încerca să răspund la întrebarea din titlu

Ca jurnalist, cred că orice ai alege dintre cele două îţi va face la fel de multă sau de puţină cinste. Totul va depinde de cât de conştiincios îţi vei face treaba.

Dacă eşti în postura cititorului, este doar o chestiune de opţiune. Cred că e doar o prejudecată consideraţia că dacă eşti cititor de tabloid eşti mai puţin inteligent decât un cititor de quality. Depinde cum îl citeşti. Ştiu oameni care citesc şi tabloid şi quality. Tabloidul îl citesc pentru divertisment, pentru a-şi satisface nişte curiozităţi mărunte despre viaţa vedetelor… Quality-ul îl citesc pentru a satisface o nevoie de informare, de înţelegere a unor fenomene, a unor întâmplări.

Cred că trebuie să medităm mai mult atunci când punem faţă în faţă cele două produse. Dacă ăsta se numeşte „quality” nu înseamnă neapărat că ăla e „prost calitativ”. Sunt doar două produse care au ţinte diferite.

PS: Şi să nu uităm că, de cele mai multe ori, tabloidul, într-un trust de presă, are rolul de a susţine financiar pierderile pe care le produc produsele quality.