Ştiri şi materiale: cum dispar graniţele dintre genuri

Există o practică, destul de discutabilă, în redacţii. Şefii îţi spun că trebuie să faci o ştire sau un material (i se mai zice articol) dintr-un subiect. La ce se referă de fapt? Se referă la lungime. Exact, lungimea contează în presă :). Dar aici funcţionează principiul invers: cu cât e mai scurtă (ştirea), cu atât e mai bine. Culmea e că dacă ţi se spune asta tu chiar ştii (sau crezi că ştii) ce trebuie să faci. Dacă ţi se spune ştire, scrii un text scurt. Dacă ţi se zice să faci un material, faci un text mai mare.

Obiceiul mi se pare păgubos, deşi poate părea revoluţionar. Mi se pare aiurea pentru că se referă doar la dimensiune, nu şi la tehnică (de redactare / de colectare a informaţiilor, nu vă gândiţi la prostii). Practic, nu se mai ţine cont de graniţele dintre genuri.

În mod corect, o ştire poate avea şi 2000-3000 de semne (ştirile de agenţie ating frecvent această cifră). Dar în viziunea obiceiului pe care-l discutăm, ea ar fi deja un material/articol (pentru că e mare). Mai corect ar fi să ţi se spună: „Fă-mi o ştire de 500 de semne; Fă-mi o relatare de 1500 de semne; Fă-mi un reportaj de 6000 de semne…”. Numărul de semne diferă de la publicaţie la publicaţie, în funcţie de format, layout.

Care sunt, de fapt, genurile jurnalistice care apar frecvent în ziare şi după ce le deosebim:

Genuri de informare

–Ştirea: ea oferă informaţia pe scurt (spune „ce s-a întâmplat?”), culeasă din diverse surse;

– Relatarea: oferă informaţia culeasă direct de la faţa locului de către reporter. Prezenţa la faţa locului, accentuează răspunsul la întrebarea „unde s-a întâmplat?”;

– Reportajul: este un gen, la fel ca relatarea, bazat pe informaţie culeasă de la faţa locului. În plus, faţă de relatare şi de ştire, vine cu detalii de atmosferă, adaugă culoare;

– Ancheta: dezvăluie ceva (ascuns, imoral, ilegal…). Accentul cade pe întrebările „de ce?” şi „cum?”;

– Interviul: aici nu cred că trebuie explicat, cu toţii ştim ce-i ăla un interviu :);

– Portretul: împrumută caracteristici din celelalte genuri. Pe scurt, urmăreşte trăsăturile, comportamentul, pasiunile, viciile, realizările… unei persoane şi oferă o imagine despre ea.

Genuri de opinie

– Comentariul: este poziţia unui jurnalist cu privire la o temă;

– Editorialul: este poziţia publicaţiei cu privire la o temă de actualitate şi de mare interes;

PS: Tabloul prezentat aici nu are pretenţia de profunzime. Iar micile precizări nu au pretenţie de definiţii, sunt doar puncte de reper :) Asta ca să nu auzim vorbe pe la spate :P. Sper să nu fi omis vreun gen important…