Ştirea

Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat multe definiţii, însă niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte repere.

Ce este ştirea?

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe.  Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele („ce s-a întâmplat”), nu opiniile.

2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut).  Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.

3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de calităţi (news value,  newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

Nu toate ştirile sunt scurte, nu toate textele scurte sunt ştiri

Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem astfel. Nu trebuie să încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime.   Într-adevăr, de obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie scurte. Am tratat într-un articol separat diferenţele şi asemănările dintre genuri.

Cum redactăm o ştire. Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă

Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.

Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii.

Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.

Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate:

a) Lead – introducerea sau capul ştirii;

b) Corpul ştirii – dezvoltă introducerea;

c) Final – trebuie să fie memorabil.

Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. El trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la lectură.

Corpul ştirii conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la situarea evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul tot în această zonă a ştirii.

Finalul fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.

Un element sensibil în această schemă este şapoul. De regulă, nu se foloseşte în ştiri, însă, în cazul ştirilor de dimensiuni mari, el se impune. Şapoul este un element al titrării. Conţine mesajul esenţial. El trebuie să fie incitant, să-l facă pe cititor să-şi continue lectura. Ce trebuie să reţinem este că functionează ca un lead, dar nu înlocuieşte lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumară:  informativ – rezumă informaţia, prezentând doar esenţialul; incitativ – conţine elemente puternice din text şi incită cititorul la lectură;  de prezentare – prezintă interlocutorul sau o motivaţie, este folosit, cel mai adesea, în cazul interviului; de actualizare – prezintă informaţiile de ultimă oră.

Mai multe despre piramida inversată, într-un articol separat.

Prin ce câştigăm obiectivitate:

–  corectitudinea informaţiilor;

–  citarea surselor;

–  citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm ştirea fără să avem şi poziţia celui acuzat);

–  evităm să ne spunem opiniile;

–  verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: „susţine”, „pretinde”).

Exigenţe ale ştirii:

Coerenţa – nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem aceeaşi linie logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare entitate (cuvânt, propoziţie) face parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere acel ceva (unghiul de abordare).

Concizia – dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o facem. Există o regulă în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi frazele scurte.

Claritatea – cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu folosim fraze ambigue, nu lăsăm loc interpretărilor (scriem ştiri, nu poezii). Nu îl vom determina pe cititor să meargă la dicţionar să caute sensurile. Limbajul trebuie să fie clar, simplu.

Cum cităm sursele:

Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire.

– Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet;

– Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul.

– Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte);

– Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.

Cum datăm:

Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am data cu ieri, 25 august. Este de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri.

Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o săptămână, săptămâna trecută. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp. Publicul nostru este format din oameni normali. Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a avut loc acum o săptămână, sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.

Reţinem, pe scurt, despre ştire:

–    Este cel mai concis gen jurnalistic;

–    Este un gen de informare;

–    Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment;

–    Exclude orice opinie a jurnalistului.