Negocierea ştirilor – şedinţa de redacţie
Aici este locul şi momentul în care se planifică soarta produsului (ziar, emisiune). În şedinţa de redacţie, ţinută la începutul zilei, se decide (mai corect spus, se schiţează) cum va arăta ziarul de a doua zi sau jurnalul de ştiri. Aici se evaluează, în consens sau nu, majoritatea ştirilor care merită să fie abordate. Mai exact, se hotărăşte selecţia şi ierarhizarea informaţiilor. Tot acest proces este unul de negociere.
Şedinţa este moderată de responsabilul de redacţie (director editorial, redactor-şef) şi îi reuneşte pe şefii de departamente şi de servicii (documentare, secretariat de redacţie).
Fiecare şef de departament vine cu nişte propuneri pentru a umple spaţiul, în cazul ziarului, sau timpul de emisie, în cazul radioului şi al televiziunii. În acest moment, el trebuie să prezinte pe scurt subiectele şi, dacă nu sunt suficient de convingătoare, să explice de ce le-a ales şi să argumenteze de ce sunt importante. Colegii îl vor susţine sau nu, iar redactorul şef (sau unul dintre cei care moderează întâlnirea) va aproba sau nu subiectele propuse.
Dar în şedinţa de redacţie nu se dezbat toate articolele care vor intra în ziar. Claude-Jean Bertrand (2001, p. 239) aminteşte că în această şedinţă se stabilesc doar articolele principale, „apoi fiecare serviciu îşi decide ierarhia complementară”.
Evaluarea ştirilor nu se opreşte, sau cel puţin nu ar trebui să se oprească, la întâlnirea din şedinţa de sumar. Pe parcursul zilei, apar o mulţime de alte ştiri. Iar acestea din urmă pot fi mult mai importante decât cele propuse în şedinţa de dimineaţă. De aceea, atunci când analizăm procesul de evaluare a ştirilor, trebuie să avem în vedere toate momentele cheie în care se desfăşoară acesta.
Uneori, din comoditate sau din nepricepere, unii şefi de departamente nu sunt dispuşi să renunţe la un subiect ,la care au muncit poate zile întregi, pentru unul de zece ori mai important, dar care a apărut pe ultima sută de metri. Aceasta nu este însă o atitudine profesionistă. S-ar putea ca acest lucru să-i coste postul.
În consecinţă, şedinţa de redacţie sau de sumar, cum i se mai spune, trebuie privită ca un punct de reper. Ea nu are un caracter absolut. Tocmai de aceea, în multe publicaţii au loc câteva zeci de mini-şedinţe pe parcursul unei zile. Un cotidian care se respectă nu decide niciodată în şedinţa de sumar care va fi subiectul de pe prima pagină. El va fi ales în a doua jumătate a zilei de lucru.
