Jurnalismul online şi logica lui „fără număr”

De câte ori aţi auzit cât de tare e jurnalismul online faţă de print fiindcă nu impune limite de spaţiu? Eu de foarte multe ori. Şi unele traininguri de jurnalism online întreţin acest sentiment – că nu există limite, că pe net poţi să scrii oricât. Ironia este că fiecare înţelege ce vrea despre acest „oricât”. Iar adevărul este că, de fapt, există limite (chiar dacă poţi scrie mai mult decât pe print).

Un jurnalist bun ştie că nici pe online nu poate să scrie oricât vrea, ci doar ce e relevant. Să privim atent. Am stabilit deja că unui text îi poate corespunde un singur unghi de abordare. În acest moment, deja am impus o limită: abordarea. Orice detaliu care nu corespunde abordării devinde irelevant, deci chiar dacă avem aceste informaţii nu le includem în text numai pentru că am auzit că pe web „nu contează lungimea”.

Perspectiva prin care considerăm avantaj doar faptul că pe online poţi să scrii mai mult decât în print are şi ea o hibă. Din cauza limitărilor de paginare, în print poţi fi constrâns să scrii mai mult decât e relevant, adică să tragi de text, să bagi umplutură :) Deci adevăratul avantaj pe care îl oferă online-ul este faptul că îţi permite să scrii fix cât e relevant (deci şi mai puţin decât în print), nu că poţi scrie mai mult decât în print.

Sunt conştient că există jurnalişti care pot aborda extraordinar un subiect într-o variantă extinsă pentru online. Nu ei sunt ţinta acestui articol, ci aceia care se simt ofuscaţi atunci când le spui că trebuie să taie dintr-un text pentru web. Ei nu înţeleg că adevăratul motiv pentru care le ceri asta nu este spaţiul, ci pur şi simplu relevanţa detaliilor. Ei sunt cei care, când se întorc de la trainingul de jurnalism online, au impresia că scriitura pentru web nu trebuie să ţină cont de exigenţa conciziei. Ei sunt jurnaliştii care au obsesia să scrie mult. Şi nu m-ar deranja să ştiu că ei pot scrie 3-4 pagini pe un subiect fără să bată câmpii. Dar nu pot. Sunt rău, nu? :)

Totodată, nimeni nu te înjură pentru prostiile pe care nu le scrii. Aşa s-ar traduce o vorbă mai veche care circulă printre jurnalişti: „Ce se taie nu se fluieră”.

PS: Nu mai ţin minte cine a spus că „în viaţă e important să ai idei geniale, dar mai important e să ştii la care dintre ele să renunţi”. Cred că fraza asta surprinde foarte bine esenţa acestui articol.