Evenimentele ca ştiri

Când vorbesc despre ştiri, jurnaliştii se referă implicit la evenimente. Pentru ei, distincţia între evenimente şi ştiri este inutilă, deoarece, în viziunea lor, evenimentele care nu produc ştirea nu sunt cu adevărat evenimente.

Definiţiile date evenimentului sunt strâns legate de capacitatea acestora de a deveni ştire, şi pe cât se poate o ştire extraordinară. Cercetătoarea americană Gaye Tuchman vorbeşte despre „events-as-news” (Mihai Coman, 2004, p. 256).

Evaluarea ştirilor înseamnă inclusiv evaluarea evenimentelor. Putem să spunem acest lucru pentru că această evaluare se face, de fapt, la pachet. Jurnaliştii privesc evenimentele prin prisma potenţialului lor de a genera o ştire bună.

 

În bibliografia de specialitate (op.cit., pp. 256-262) tipurile de evenimente sunt clasificate astfel:

 

După timpul dintre momentul producerii evenimentelor şi momentul mediatizării lor:

– Evenimente „recente” – sunt semnificative şi se întâmplă foarte aproape de momentul în care mass-media le va face publice;

– Evenimente „imediate” – sunt foarte importante, de mare actualitate, acestea întrerup programele televiziunilor şi ale radiourilor pentru a fi comunicate imediat ;

– Evenimente „curente” – sunt evenimente care rămân mai mult timp în atenţia media, datorită relevanţei lor pentru public. De obicei, derivă din primele două tipuri.

După cauza evenimentelor şi capacitatea lor de comunicare:

– Evenimente „originare” – care se produc independent de mass-media, de exemplu seceta, inundaţiile, etc.;

– Evenimente „mediatice” – care se produc special pentru a fi preluate de media (conferinţe de presă, discursuri oficiale, ceremonii, lansări de produse etc.);

– Evenimente puse în scenă – organizaţiile economice, politice, sau de orice tip, ştiu că media caută în permanenţă faptele notabile, întâmplări ieşite din comun. De aceea, acestea provoacă astfel de evenimente, cum ar fi manifestări stradale, discursuri etc.

După puterea de comunicare a evenimentelor:

– „Evenimente-cheie” – sunt acele evenimente spectaculoase, importante, care provoacă articole de anvergură şi care creează puternice dezbateri după ce sunt publicate. Uneori, acestea sunt şi rezultatul unor investigaţii;

– Evenimente „similare” – sunt evenimente care seamănă cu evenimentele-cheie, de exemplu, dacă evenimentul-cheie este un accident ecologic, evenimentele similare sunt alte cazuri de evenimente ecologice;

– Evenimente „tematice” – sunt evenimente înrudite cu evenimentele-cheie, de exemplu, dacă evenimentul-cheie este un accident ecologic, evenimentele tematice pot fi defecţiunile la sistemele de securitate ale unei centrale nucleare, problemele tehnice ale cisternelor care transportă carburanţi etc.

După caracterul programatic al evenimentelor:

– Evenimente „planificate” – desfăşurarea lor se cunoaşte dinainte de a se produce, jurnaliştii şi-au făcut deja planuri în funcţie de acestea;

– Evenimente „neplanificate” – intervin pe neaşteptate, jurnaliştii trebuie să se adapteze rapid pentru a putea să colecteze, să proceseze şi să difuzeze informaţii legate de ele;

– Evenimente „în afara planificării” – sunt acele evenimente care nu se învechesc („soft news”), jurnaliştii pot să scrie oricând despre ele, de obicei le ţin ca articole de rezervă pentru situaţii de urgenţă în care nu au cu ce să umple spaţiul sau timpul publicistic.