Cum folosim cifrele în articole – câteva ponturi

Nu mai ştiu cine naiba zicea că nu există femei urâte, ci doar femei nearanjate. Bine, ca să fim răutăcioşi, mai e şi răspunsul misogin: există doar bărbaţi care n-au băut destul :) În fine, să trec peste luuuunga paranteză. La fel este şi cu unele articole jurnalistice din domeniul financiar. Când vezi un morman de cifre, de zecimale, de estimări, de formule… Huh, deja cred că te întrebi: bă, n-am băut destul? De fapt răspunsul este că ştirea n-a avut un stilist tocmai strălucit.

La fel ca o femeie frumoasă, o ştire trebuie să te facă să vrei s-o priveşti din lead până-n picioare. Însă m-am lăsat de multe ori păgubaş când a fost vorba să citesc astfel de articole. Nu pentru că subiectul în sine n-ar fi fost interesant, ci pentru că n-am avut răbdarea (sau timpul necesar) să mă concentrez să înţeleg cifrele. Deşi dau senzaţia de precizie atunci când le folosim în ştiri, cifrele ridică serioase probleme de concentrare.

Am încercat să mă documentez despre câteva dintre provocările pe care le implică folosirea cifrelor în articole şi am identificat câteva soluţii pentru a ne face viaţa mai uşoară. Iată ce a ieşit:

NOŢIUNI ELEMENTARE

1) Verificăm cifrele

Hai să ne gândim ce ar însemna să uiţi un zero atunci când anunţi preţul ultimului model al unei maşini. Probabil cei mai mulţi îşi vor da seama că e o greşeală, vor verifica, te vor înjura că măcar pentru o secundă i-ai făcut să creadă că e vorba de un chilipir, că şi-l pot permite. Ce-ar însemna să faci nişte calcule în grabă şi să faci estimări greşite legate de performanţa unei companii? Probabil că-i vei produce nişte prejudicii de imagine, dacă instituţia pentru care lucrezi e suficient de influentă. Dar pot fi şi cazuri mai simple: când greşim vârsta unui personaj, când greşim anul lansării unui produs, o dată a unui eveniment important. Toate sunt greşeli care ne vor costa credibilitatea.

2) Selectăm cifrele esenţiale

Păstrăm doar cifrele relevante pentru articolul nostru. Prea multe cifre vor crea haos, iar materialul nostru va fi obositor, greu de înţeles. Unii folosesc din aroganţă (nu vreau să-i bănuiesc de prostie) prea multe cifre, să arate cât de documentaţi sunt ei. Multe cifre nu înseamnă neapărat multă informaţie.

3) Totuşi, există soluţii şi pentru mai multe cifre

Sunt cazuri în care chiar avem multe cifre importante. De exemplu, au fost introduse noi taxe. Ar fi destul de greu de urmărit aceste cifre în text. Soluţia cea mai elegantă este să folosim tabele şi infografice. Şi, ca să fim eleganţi până la capăt, nu povestim în text cifrele pe care le prezentăm deja în tabele sau grafice. Ar fi redundant, inestetic, ilizibil…. neprofesionist. În text putem anunţa decizia, numărul taxelor, data la care intră în vigoare, cine sunt cei afectaţi, care sunt avantajele, care sunt dezavantajele, precizăm dacă se renunţă la alte taxe, reacţii/poziţii oficiale etc.

4) Aproximăm cifrele

E mai simplu să spunem „X a câştigat peste 30 de milioane de dolari” decât ” X a câştigat 30.345.321 de dolari”. Nu câştigăm precizie dacă alegem a doua variantă. Nimeni n-o să reţină cifra exactă.

Avem la îndemână câteva opţiuni atunci când avem de aproximat o cifră. Putem spune: aproape, peste, mai mult de, mai puţin de, aproximativ, în jur de, circa…

Atenţie! Orice variantă am alege, vom putea fi acuzaţi că suntem părtinitori. Dacă spunem că „Guvernul a mărit pensiile cu mai mult de 18%” vom putea fi suspectaţi de simpatii. Dacă spunem că „a mărit pensiile cu mai puţin de 19%” poate părea că nu ne e prea simpatic Guvernul :). În manualul de jurnalism de la Polirom (vol. II), Marcel Tolcea apreciază că „prepoziţia peste are o mai mare putere, este pozitivă, urcătoare, în timp ce adverbele aproape şi aproximativ sunt descrescătoare”. Nu e tocmai ok. Dacă nu suntem atenţi, putem cădea în capcana lui pozitiv-negativ. Cât de urcătoare şi pozitivă poate fi o expresie de genul „peste 200 de morţi”?

Deşi conţin în ele mai multă nuanţă, aş prefera să folosesc: aproape, peste, mai mult, mai puţin.

Cred că inspiră nesiguranţă, lipsă de fermitate,  imprecizie: aproximativ, în jur de, circa.

5) Traducem cifrele, le contextualizăm/comparăm

Pentru o mare parte a publicului o cifră nu spune prea multe de una singură. Poate că în loc de prezentarea unei proceduri complicate de calcul al unei dobânzi ar fi mai potrivit să spunem simplu că la sfârşit vei încasa cu 10% mai mulţi bani decât ai depus. Asta înseamnă să traducem cifrele.

Să luăm exemplu averea unui om de afaceri. Să zicem că are o avere estimată la 3 miliarde de euro. Ok, acum vine întrebarea firească: „ce înseamnă această cifră?”. Deci contextualizăm şi comparăm. Ne-ar ajuta mai mult să înţelegem cât înseamnă această sumă dacă am da câteva exemple de genul: ocupă locul 20 în topul celor mai bogaţi oameni ai lumii; cu banii ăştia şi-ar putea cumpăra nu ştiu câte  fabrici, case, maşini; un angajat care câştigă 1000 de euro lunar ar reuşi să adune o astfel de avere în 250.000 de ani :)

La fel, în cazul informaţiilor de genul: „Ministerul X a cheltuit suma Y pentru publicitate”. Ok, e mult? E puţin? Cât la sută din bugetul alocat înseamnă această sumă? Cum puteau fi cheltuiţi aceiaşi bani mai eficient? Putem face comparaţii cu alte ministere sau cu alte ţări.

REGULI DE REDACTARE

1) Unde punem „de” şi unde nu

Am găsit foarte bine structurată această regulă în ghidul de scriitură al ziarului Adevărul. Necesită atenţie, cel puţin la valorile mai mari de 100 :) O voi reda integral:

„De la 1 la 19 se scrie fără prepoziţia de, iar de la 20 la 100, cu de. Regula este valabilă şi pentru numerele mai mari de 100. Decisive sunt ultimele două cifre. Exemple:

7 ani, 19 ani, 20 de ani, 75 de ani, 100 de ani

101 ani, 119 ani, 175 de ani, 200 de ani…

20.007 ani, 20.017 ani, 20.143 de ani, 20.993 de ani.

Pentru numerele cu zecimale, varianta corectă este: 1,2 ani; 7,3 ani…”

2) Cum scriem numerele de la 1 la 10

Regulile gramaticale indică redactarea numerelor între 1 şi 10 folosind litere, nu cifre. Totuşi, respectarea acestei reguli depinde foarte mult de politica fiecărei instituţii media în parte. De exemplu, unele posturi tv preferă să scrie cu cifre (2, în loc de doi) datorită scurtimii. Totodată, în cazul publicaţiilor, este destul de supărător să respectăm regula gramaticală în cazul enumerărilor (e puţin cam aiurea să scriem primele numere cu litere şi pe celelalte cu cifre). Pentru publicaţiile online este iar o tendinţă de abatere de la regulă, oarecum justificată de preferinţele de căutare a informaţiilor de către utilizatori. În concluzie, această regulă este una specifică şi adaptată politicii fiecărei instituţii media în parte.

Atenţie însă la numerele 1 şi 2, care au şi forme de feminin (una, două). Sunt destul de nepotrivite combinaţii de genul „1 firmă” sau „2 firme”.

3) Datele

Cred că unul dintre cele mai lizibile formate de scriere a datei este cel de tipul „11 august 2009”. Formele de tipul „11.08.2009”, „11-08-2009” sau altele de acelaşi fel sunt mai greoaie şi necesită un efort suplimentar de descifrare (publicul trebuie să facă asocierea care lună este a opta).

Tot la capitolul date, este util să ştim că varianta corectă este „la 11 august”. Este greşită forma „pe 11 august”.

ATENŢIE… cad pietre :)

1) Atenţie la procente!

Cea mai neglijentă exprimare în cazul procentelor este cea de genul „a crescut / a scăzut cu X%”. De exemplu, o creştere de la 5% la 10% este o creştere cu 5 puncte procentuale, nu o creştere cu 5%.

Explicaţia este relativ simplă. De exemplu, avem o dobândă iniţială de 10% (10 lei) şi vrem să exprimăm creşterea la 20% (20 de lei).

Greşit: „dobânda creşte cu 10%”. Dacă spunem aşa, s-ar traduce prin faptul că dobânda creşte cu 10% din valoarea dobânzii iniţiale (cea de 10%, adică 10 lei). Deci calculul matematic arată cam aşa:  Dobânda finală = 10/100 x 10 lei = 1 leu. Deci dobânda finală ar fi 11%, nu 20%.

Corect: „dobânda creşte cu 10 puncte procentuale”. Dacă spunem aşa, înseamnă că dobânda finală este 10% + 10%. Aceasta este exprimarea care ne duce către rezultatul de 20% :)

Alt aspect referitor la procente, care necesită atenţie, este să privim secvenţial operaţiile de adunare şi de scădere succesive. Dacă adăugăm 10 lei la 100 de lei şi apoi scădem 10 lei, avem tot 100 de lei. Atenţie! Cu procentele lucrurile nu mai stau la fel. Iată un exemplu drăguţ. Avem 100 de lei. Dacă adăugăm 10% ne va da 110 lei. Dar dacă scădem 10% ne mai rămân doar 99 de lei.

Totodată, uneori e bine să facem un calcul să nu ne trezim că adunate dau mai mult de 100%.

2) Topurile

Nu cred că există om căruia să nu-i trezească interes cuvântul „top”. Tocmai de-aia jurnaliştii speculează orice ocazie să scrie o ştire despre un top.  Bine, bine, nu generalizez :) Doar unii jurnalişti. Şi nu că ar fi vreo problemă cu asta, dar trebuie să fim atenţi la nişte chestii:

– cine a realizat topul (credibilitate/notorietate);

– care sunt criteriile de departajare;

– care este eşantionul;

– a mai existat un top asemănător?;

– dacă a mai existat, care sunt surprizele, schimbările de poziţii spectaculoase?

Tot aici aş vrea să mai punctez o situaţie interesantă/stupidă. Te duci să stai de vorbă cu un om de afaceri pentru a-ţi documenta un articol. La un moment dat, el îţi spune că este numarul unu în industria în care activează, pe un anumit segment. Satisfăcut, deja în minte ţi se conturează un titlu care începe cu „Cel mai…” :) Şi asta fără să te întrebi: „cine certifică asta?”. Atenţie mare!

3) Unităţile de măsură

Este recomandat să folosim unităţile de măsură utilizate în mod curent de către publicul căruia ne adresăm. Pentru români, inch, mile, galoane nu spun prea multe. Ar fi ok să le transformăm în cm, km sau litri.

4) Folosim o singură monedă

Am genera confuzie dacă am exprima sumele de bani în monede diferite în cadrul aceluiaşi material jurnalistic. Nu prezentăm într-un loc în euro, în altul în lei, în altul în dolari… Ar fi destul de haotic să spunem că o companie a avut profit de N euro, că a contribuit la bugetul de stat cu X lei, că a avut o cifra de afaceri de Y dolari. Soluţiile ar fi ori să transformăm toate sumele într-o monedă, ori să punem în paranteză suma echivalentă în moneda pe care am ales-o ca referinţă în articolul nostru.

5) Cifre oficiale – cifre neoficiale

E neapărat necesar să precizăm atunci când vorbim de cifre neoficiale. Unii (se mai fac că) uită.

6) Bilanţurile

Trebuie clar precizat dacă este vorba despre un bilanţ final sau unul intermediar. De exemplu, în cazul evenimentelor în desfăşurare, accidente, catastrofe… Cel mai simplu este să indicăm data la care am consultat bilanţul. De exemplu: „în accident au fost rănite 100 de persoane, arată statistica de la ora 19.00”.

7) Exploatarea sumelor mari de bani în titlu

S-a constatat că impactul este mai mare dacă scriem în titlu „4.000.000 $”, în loc de „4 milioane de dolari”

Atenţie: nu punem „de” între sumă şi simbol. Deci nu scriem „100 de $”. E greşit.

PS: Sunt sigur că nu le-am prins pe toate. Poate mă ajutaţi şi voi să le punem pe „hârtie” şi pe alea pe care le-am ratat.

PS2: V-am sâcâit cu introducerea lungă? :)

Mai puteţi citi:

Style guide – The Guardian

Telegraph style book: numbers, measures and money

Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism. Tehnici de documentare şi redactare, ediţia a II-a revăzută, volumul II, editura Polirom, Iaşi, 2001, pp. 113-115.