Ce fac bloggerii se numeşte jurnalism?

O să răspund simplu, de la început: da, dar nu toţi şi nu mereu. Nu toţi bloggerii fac jurnalism şi nici cei care o fac nu o fac întotdeauna. Dar de ce?

Ca să afirmăm asta, trebuie să stabilim foarte clar câteva chestii pe care dacă le îndeplineşti munca ta se numeşte jurnalism. Ni s-a spus pe la facultate că jurnalismul e o treabă organizată (activezi într-o redacţie), eşti plătit pentru ce faci… Dar oare asta este esenţial în jobul ăsta (că nu-i foarte clar dacă îi putem zice profesie)?

Cred că ar fi mai ok să punem în centrul tuturor discuţiilor informaţia şi publicul, cele două lucruri fără de care nu ar exista jurnalism. Evident, între cele două, intervenim noi (jurnalişti/bloggeri) în ecuaţie. Schema e simplă informaţie > filtru > public. Ce trebuie să reţinem este că oamenii apelează la media pentru că nu au timp (sau nu se pricep) să caute informaţia, să decidă ce e relevant şi ce nu, să o pună în context. Pentru asta există jurnalişti, să caute cele mai importante informaţii, să le încarce cu semnificaţii şi să le comunice simplu. Ei sunt filtrul. Dar de ce n-ar putea reprezenta si bloggerii acest filtru?

Când se numeşte jurnalism ceea ce face un blogger?

Bloggerul-jurnalist este acela care ştie să găsească şi să livreze informaţia, respectând nişte principii jurnalistice de bază.

Defineşte un profil blogului său: de IT, generalist, de scandal, sportiv, auto, monden… Este important să nu se abată de la acest scop, la fel cum o publicaţie financiară nu publică într-o zi ştiri sportive, într-alta ştiri financiare, în alta bârfe şi scandaluri…

Publică regulat (nu vă gândiţi la prostii). Ziarul, jurnalele tv şi radio, au o periodicitate. Adică informaţia este livrată într-o anumită zi sau la o anumită oră. Pe web e totul în flux continuu. Publicul de online este obişnuit să afle în timp real ce se întâmplă.

Are un public (ţintă). Nu scrie o chestie doar pentru că aşa îl taie pe el capul în ziua aia. Scrie pentru că se gândeşte că informaţia lui poate fi utilă unui anumit tip de public.

Se documentează. Asta se traduce prin „ştie despre ce vorbeşte”. Nu suntem genii, nu putem pretinde că ştim totul. Dar, atunci când nu ştim, căutăm să aflăm. Abia după ce am aflat, le putem spune şi celorlalţi sau ne putem da cu părerea despre ce am aflat. (câteva resurse despre tehnicile de colectare a informaţiilor)

Filtrează informaţiile. Nu publică absolut orice. Bloggerul-jurnalist evaluează informaţiile care ajung la el, le selectează doar pe cele mai importante, apoi le ierarhizează în funcţie de importanţă. (câteva resurse despre cum poţi face asta mai uşor)

Verifică informaţiile. Nu ia de bun tot ce primeşte pe mail sau tot ce găseşte pe net. Întâi încearcă să vadă cât de credibilă este sursa, apoi încearcă să găsească alte surse care să confirme informaţiile. (poti citi mai multe despre asta aici)

Încarcă informaţiile cu semnificaţii. Pe scurt, asta se traduce prin a nu da copy-paste unui comunicat de presă sau a unei informaţii primite pe mail. Ceea ce presupune ca, după ce are informaţia, să se întrebe „Ce înseamnă asta?”. De exemplu, are informaţia că Yahoo ar putea încheia un parteneriat cu Microsoft. Poate da ştirea brută, însă poate explica şi ce înseamnă asta pentru concurenţă, pentru utilizatori…

Comunică accesibil şi corect. Face ca informaţia să fie înţeleasă de publicul său. Explică termenii prea tehnici, spune cine sunt anumite personaje despre care vorbeşte, explică unele cifre, precizează cu ce se ocupă anumite instituţii pe care le citează… În plus, are grijă să scrie corect gramatical.

Ce au în comun bloggerii şi jurnaliştii?

– lucrează cu acelaşi produs: informaţia;

– comunică într-o formă publică;

– sunt validaţi de către public.

Prin ce diferă bloggerii şi jurnaliştii?

– cei mai mulţi bloggeri nu sunt plătiţi pentru ceea ce fac / pe când jurnaliştii da;

– jurnaliştii aparţin de o instituţie / bloggerii sunt, de obicei, pe cont propriu;

– jurnaliştii concep informaţia prin prisma politicii editoriale a instituţiei pentru care lucrează / pe când bloggerii creează propriul set de reguli;

– bloggerii comunică informal / jurnaliştii comunică oarecum formal.

PS: Bine, acum nu putem să nu ne întrebăm dacă există cumva şi jurnalişti care nu fac jurnalism :) Există aşa ceva? Doamne, fereşte! Eu nu cred… :))))))))))

PS 2: Priviţi acest articol ca pe o analiză personală, cu argumente personale, care pot fi contrazise.