De unde colectăm informaţiile – Sursele

Răspunsul este simplu: nu există limite pentru a colecta informaţii. De la femeia de serviciu până la preşedintele statului, oricine poate să fie o sursă bună pentru un articol de succes. În multe cazuri, informaţiile primite de la femeia de serviciu pot fi mult mai valoroase decât cele primite de la directorul instituţiei.

Este important ca informaţiile să fie adevărate. Regula supremă pe care trebuie să o respectăm este aceea a încrucişării surselor. Asta înseamnă că o informaţie trebuie verificată din mai multe surse, de preferat cel puţin trei.

O atenţie sporită trebuie să avem în cazurile în care cineva lansează acuzaţii la adresa altcuiva. Obligaţia jurnalistului este să solicite un punct de vedere şi părţii acuzate. Dacă partea acuzată refuză să comenteze acuzaţiile, asta nu înseamnă că nu putem scrie articolul. Trebuie să specificăm în textul nostru că am încercat să contactăm partea acuzată şi motivele pentru care nu există şi punctul său de vedere.

O tipologie de manual

Voi prezenta în continuare o tipologie preluată din Manualul de jurnalism (Mihai Coman, 2001, vol. I, pp. 18-20). Cred că este un bun punct de pornire, deoarece este foarte bine sintetizată.

După tipul de acces al jurnaliştilor la surse

„Directe” – jurnaliştii le contactează direct pe teren (martorii evenimentelor, cei cărora li se iau interviuri, personajele dintr-un reportaj etc.). Aceste surse sunt de preferat, deoarece jurnalistul are un control mult mai bun al informaţiei şi totodată un acces mult mai rapid la informaţie;

„Indirecte” – jurnaliştii preiau informaţiile unei surse prin intermediul alteia (agenţiile de presă, departamentele de PR, alte publicaţii etc.).

După statutul pe care îl are sursa

„Surse instituţionale” – sunt sursele care livrează cea mai multă informaţie către media. Aceste surse sunt: spitalele, Poliţia, Jandarmeria, pompierii, tribunalele, Armata, Biserica, partidele politice, prefecturi, consilii municipale, organisme economice etc. Avantajul acestor surse este că furnizează informaţii în mod curent;

„Surse oficiale” – emit mesaje de mare interes pentru media, „a priori credibile”. Sunt surse instituţionale de rang înalt. Ele sunt exclusiviste, deoarece informaţiile lor nu se pot obţine din altă parte (preşedinţia, guvernul).

„Grupurile de presiune” – sunt organizaţii care militează pentru un interes comun al membrilor săi. În acest tip de surse se încadrează liderii de opinie, care sunt purtărorii mesajului grupărilor de care aparţin (sindicate, asociaţii, fundaţii).

Vedetele – datorită faptului că o vedetă se numeşte aşa pentru că este în interesul publicului, media nu poate să neglijeze informaţiile furnizate de aceasta.

După durata în care sursele colaborează cu jurnaliştii

„Permanente” – acestea livrează informaţii în mod continuu jurnaliştilor. Tocmai datorită acestui fapt, ele sunt mai sigure (deoarece şi-au dovedit sau nu corectitudinea, în timp). În această categorie intră: birourile de presă, agenţiile de presă, reţeaua de corespondenţi şi de colaboratori etc. Sunt preţioase deoarece jurnaliştii le cunosc bine şi pentru că media are nevoie de informaţii în flux continuu;

„Ocazionale” – furnizează informaţii jurnaliştilor doar cu ocazia anumitor evenimente. Cel mai adesea, ele sunt sursele primare (martorii, persoane implicate în anumite evenimente, personajele care fac obiectul unor anchete etc.). Valoarea lor vine tocmai din faptul că nu sunt surse de rutină.

După credibilitatea surselor

Credibile – sunt, de obicei, sursele la care jurnaliştii apelează în mod curent. Gradul lor de siguranţă este mai mare, însă nimeni nu poate garanta că aceste surse pot fi credibile mereu;

„Îndoielnice” – sunt sursele contactate recent, în cele mai multe cazuri, sau surse care uneori au furnizat informaţii bune, alteori informaţii false. Ele sunt cele care fac viaţa grea jurnaliştilor, deoarece nu sunt constante;

Necredibile – este clar că nu putem avea încredere în ele, însă nimeni nu ne poate garanta că, la un moment dat, pot livra informaţia care te va face să scrii articolul vieţii.

După starea fizică a surselor

„Umane” – nu cred că e necesar să detaliem;

„Scrise” – baze de date, site-uri, agenţii de presă, publicaţii etc.

Ştirile „pe surse”

Acestea sunt ştirile în care identitatea sursei este protejată. Am vorbit despre aceste surse într-un alt capitol. Important este ca aceste informaţii să le verificăm foarte atent. Însă ştirile de acest fel nu sunt niciodată de neglijat. De multe ori, ele sunt informaţii care se confirmă.

Fără a avea pretenţia de a fi compleţi, vom enumera în continuare o serie de surse potenţiale:

– Oamenii simpli

– Conferinţele de presă

– Comunicatele de presă

– Rapoartele

– Promo-uri (pliante, broşuri, newslettere, publicaţii al căror scop este acela de a promova)

– Publicaţiile concurente

– Colegii ziarişti

– Agenţiile de presă

– Politicienii

– Universităţi şi instituţii care se ocupă de cercetare

– Grupuri de presiune

– Poliţia şi spitalele

– Armata şi Biserica

etc.