Unghiul de abordare

Cum stă treaba cu ceea ce jurnaliştii numesc unghi de abordare? Voi începe cu un exemplu la îndemână. Dacă pui cinci prieteni să-ţi povestească un meci de fotbal, fiecare o va face în felul său. Unul se va axa pe cât de proastă a fost apărarea, altul va accentua cât de bun a fost atacul, altul va pune accent pe arbitraj, altul va pleca de la evoluţia unui anumit jucător, ultimul va pune accent pe schimbările făcute de antrenor.

Concluzia introducerii? Sunt mii de moduri în care putem spune o poveste. În jurnalism, la fel ca în viaţa de zi cu zi, e important să fim noi aceia care spun povestea cel mai frumos. Pentru asta, trebuie să ne gândim care e cea mai interesantă abordare.

Este esenţial ca orice text jurnalistic să aibă un unghi de abordare. E esenţial să găsim acea perspectivă prin prisma căreia vom povesti lucrurile. După ce alegem unghiul de abordare, este foarte important să-l avem foarte clar în minte atunci când facem documentarea subiectului şi când redactăm textul.  Asta pentru că, odată ales, nu avem voie să ne abatem de la el.

Reguli:

– unui text trebuie să-i corespundă un singur unghi de abordare. Dacă regula este încălcată, calităţile textului (claritate, coerenţă, calitatea de a fi complet) se vor pierde;

– unghiul de abordare trebuie să se desprindă chiar din titlu sau, cel mai târziu, din lead. Cititorul nu va avea răbdarea să citească până la jumătatea articolului ca să-şi dea seama ce vrea să spună jurnalistul.

Alegerea unghiului de abordare

Stabilirea unghiului de abordare  presupune să identificăm cel mai important aspect al subiectului. De această alegere va depinde întreaga organizare a textului.

Unghiul de abordare este considerat „fascicolul care luminează faptele”, „perspectiva din care sunt ordonate faptele”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne decidem ce anume informaţie punem pe primul plan din setul de informaţii pe care le deţinem. Mai precis, trebuie să facem diferenţa între ce este esenţial pentru textul nostru şi ce este detaliu.

Alegerea unghiului de abordare nu este o operaţiune uşoară, fiindcă ea este dependentă de mai mulţi factori: multitudinea de aspecte ale subiectului, politica editorială a instituţiei pentru care scriem, publicul pentru care scriem, indicaţiile şefilor etc. Unghiul de abordare este în strânsă legătură cu intenţia autorului. El poate avea una din următoarele trei intenţii: aceea de a informa, aceea de a argumenta sau aceea de a persuada.

Să mai luăm un exemplu. Avem de scris despre o grevă a profesorilor. Câteva unghiuri de abordare ar putea fi:

– cine are de pierdut de pe urma grevei şi cât are de pierdut (elevii pierd ore sau se bucură de vacanţă prelungită; profesorii pierd bani);

– haosul din sistemul educaţional (un unghi ceva mai general);

– motivaţiile grevei şi revendicările (are nişte motivaţii şi revendicări solide?);

– modul în care s-a desfăşurat greva – poate profesorii au venit la şcoală şi au încins un dansul pinguinului în semn de protest :)

Lista ar putea continua. Cert este că de această alegere va depinde performanţa noastră editorială (rating/ vânzări). Reputaţia unei instituţii media depinde crucial de inspiraţia cu care jurnaliştii săi aleg abordările pentru subiectele relatate. Da, cu cât spunem poveştile mai frumos, cu atât avem şanse mai mari ca publicul să ne aleagă pe noi. Cam atât despre unghiul de abordare :)

NOTA: Acest articol a fost revizuit  la data de 19 septembrie 2010