De ce facem gatekeeping

Calculatorul i-a făcut pe unii să declare moarte jurnalismului. „Să ne imaginăm o lume, uşor de conceput astăzi, în care guvernul, oamenii de afaceri, cei care fac lobby, candidaţii politici, biserica şi organizaţiile neguvernamentale distribuie informaţii direct cetăţenilor, pe calculatoarele personale. Pentru moment, jurnalismul a dispărut.” (M. Coman, 2004, p. 247).

Nu trebuie să ne grăbim să tragem însă concluzii pripite. Jurnalismul nu a dispărut, pentru că, dacă nu ar fi instituţiile media, nu am reuşi să punem singuri ordine în haosul de informaţii care ne-ar asalta zilnic.

Tocmai procesul de evaluare a ştirilor  păstrează jurnalismul în viaţă, chiar dacă în formă tradiţională sau  în noile forme (new media).

Avem nevoie de mai mult decât informaţii. Simţim nevoia să primim şi semnificaţii. Iar jurnalismul, ca profesie, şi mass-media, ca sistem, oferă informaţii (M. Coman, 2004, p. 247):

Selectate – jurnaliştii decid, pe baza unor criterii, mai mult sau mai puţin împărtăşite şi de public, ceea ce este demn de a fi ştiut, deci ce merită publicat şi ce nu;

Organizate – informaţiile sunt dispuse pe genuri (ştiri, reportaje, anchete, comentarii etc.), pe medii (audio, video/foto, text) etc.;

Comunicate accesibil – limbajul nu trebuie să fie complicat. El trebuie să fie clar, concis, neutru, referenţial etc.;

Încărcate cu semnificaţie – acesta este elementul care face, cu adevărat, diferenţa între două ziare concurente. Să presupunem că amândouă au informaţia primară că a fost numit un nou ministru la Ministerul X. Dacă unul dintre ziare va adăuga pur şi simplu lângă această informaţie şi alta cum că ministrul are nişte probleme cu legea, va da un plus de semnificaţie informaţiei de bază.