Uităm (sau ne facem că uităm) să cităm sursa

Nu există ştire fără sursă. Este o regulă simplă, de neîncălcat, pe care cred că o putem ţine minte foarte uşor. Cu toate acestea, necitarea surselor este o greşeală frecventă, mai ales în practica jurnalismului online, unde mulţi consideră că informaţiile de pe Internet sunt ale nimănui.

Nu e deloc credibil, atunci când scriem despre ceva ce s-a întâmplat la mare distanţă de noi, să scriem ştirea ca şi cum noi am fi fost acolo. N-o să ne creadă nimeni. Mai bine spunem de unde am aflat: informaţia am aflat-o de la X, care se afla la faţa locului; informează cutare site, cutare televiziune, radioul X, ziarul Y.

Există şi cazul în care noi chiar am fost acolo. Chiar şi atunci trebuie să cităm sursa. Cum adică? Simplu, ne cităm pe noi. Impropriu spus. Ceea ce trebuie să facem este să anunţăm în text prezenţa noastră la faţa locului.

Mulţi consideră că dacă citează o informaţie de pe un blog se înjosesc sau că nu e profesionist. Nimic mai greşit. Dacă ai considerat că informaţia de acolo îţi este utilă, consideră că e util să citezi şi sursa. Să ne gândim la următorul scenariu, care s-a întâmplat în practică:

Cineva care vrea să se amuze publică pe blog o informaţie senzaţională. Imediat tu, jurnalistul, o preiei şi o publici fără să verifici şi fără să citezi sursa. A doua zi autorul blogului zice că a fost o glumă. Cine pică de fraier?

Citarea sursei ne aduce avantaje:

– ştirea câştigă credibilitate, mai ales când cităm surse oficiale;

– atunci când am fost la faţa locului şi precizăm asta, informaţia capătă autenticitate;

– declaraţiile unor martori ai unui eveniment au un impact mult mai mare decât dacă noi am povesti evenimentul fără să precizăm sursa;

– în cazul în care informaţia este greşită, vom avea un argument atunci când oamenii vor arăta cu degetul către noi; cu atât mai mult cu cât sursa este una oficială;

– dacă publicul vrea informaţii suplimentare, poate merge către sursa iniţială;

– scăpăm de eticheta de “hoţi” sau de “incompetenţi”;

– fiind oneşti cu sursa noastră, citând-o corect, probabil ne va mai ajuta cu informaţii şi altădată;

– atunci când informaţiile pe care le vehiculăm sunt nişte acuzaţii, punem aceste acuzaţii în gura acuzatorului; dacă nu am cita sursa, practic, am deveni noi acuzatorii;

Când vorbim de citarea sursei, regula este valabilă atât pentru text, cât şi pentru foto, video şi audio.